Radu Popescu: „Eu eram un copil sărac, cârpit, mâncam la cantină, dar nu-mi păsa!”

  • scan1
  • scan2
  • scan3
  • scan4
  • scan5
  • scan6

„Soția mea îmi ținea pumnii din sală. Acum, când mă întorc în timp, realizez că ei îi datorez totul, fiindcă este o soție minunată. Este femeia visurilor mele. A apărut exact când a trebuit. Când s-a terminat cu junele comic și am început cu junele prim, atunci a apărut ea în viața mea. Bal la Savoy.” Radu Popescu

Maestrul Radu Popescu s-a născut la Ineu, pe malul Crișului, într-o familie de intelectuali. Pe 31 mai 1946, a încântat auzul părinților cu primele sunete ce aveau să devină cunoscute publicului larg. Actor, tenor și un profesor deosebit. Între anii 1964–1968 , a studiat actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. Apoi, și-a construit cariera în orașul cu iz de alge și apă sărată. O personalitate demnă de remarcat în peisajul artistic constănțean, fiind solist timp de 30 de ani. În prezent, este profesor de actorie la Centrul Cultural Județean Constanța „Teodor T.Burada”. A moștenit talenul pedagogic de la părinți, amândoi de profesie învățători. Maestrul îi învață pe copii tainele actoriei și le stimulează apetitul pentru artă prin toate resursele posibile.

„Eu realizez cu elevii exerciții pe stări sufletești. Ei nu stiu să se bucure, să sufere, să iubească, să urască, să fie melancolici, să intre în pielea personajelor. Îi învăț să se transpună. Citim împreună orice fel de text, reflectând stări sufletești ce nu stau la baza acestuia. E un joc pe care îl faci spontan, nu ai timp să stai pe gânduri. Iar ei sunt încântați.” Radu Popescu

Când ați realizat că aceasta este pasiunea dumneavoastră?

De mic am imitat oameni, i-am observat. Aveam obsesia nasurilor. Cum vedeam pe cineva, ziceam: „-Uite, ce nas are cutare!”. Erau disperați părinții mei, căci nu puteam să mă potolesc.

Cât de mult a contat atmosfera spirituală în care ați crescut?

Am fost dus de mic la teatru, la Arad. La Teatrul de Păpuși era o echipă minunată. Familia mea mergea săptamânal la teatru. Am mâncat teatru cu lingura mare.

Ați reusit să depășiți emotivitatea cu ajutorul unor abilități pe care le-ați dobândit de-a lungul timpului?

M-am refugiat întotdeauna în cărți. Viața mea au fost cărțile. Achiziționez încontinuu. Am învățat să-mi stăpânesc sensibilitatea, să o dirijez. În primii ani de carieră, a fost un dezastru. Stăteam în culise pentru un rol mic și aveam asemenea emoții distructive, că-mi doream să se suspende spectacolul. Dar după ce intram în scenă, nu mai aveam probleme. Însă clipele acelea, înainte de a intra, erau devastatoare. Și am avut nevoie de vreo cinci ani ca să depășesc acele stări. Începusem să cer roluri. Aveam aici, la Constanța, teren de lucru. Era trupa destul de mică.

Cine a fost pionul principal care v-a inițiat în tainele actoriei?

Am avut marele noroc să fac Școala Populară de Arte, secția actorie, cu o actriță, Victoria Neamțu, care a făcut carieră la Cluj. Ea m-a inițiat în tainele actoriei. Apoi, m-am pregătit cu directorul teatrului de dramă din Arad, domnul Dan Alexandrescu, care a ajuns de talie națională, fiind și directorul teatrului din Târgul Mureș. Am venit pregătit din Arad la București. Eu nu m-am omorât cu învățatul, însă am citit foarte mult. În Ardeal, toată lumea e cu cartea în mână! Toată lumea citea la noi în familie. Bunicul meu era preot la țară. Avea o bibliotecă enormă. Atunci când mă duceam acolo, bunicii îmi arătau un rând întreg pe care îl aveam de citit. Aveam un bagaj de cunoștințe generale. La Școala Populară s-a introdus istoria teatrului universal, iar în anul întâi de facultate, eu aveam literatura antică citită. Eu citeam critică despre ea. Și la seminariile de teatru universal și de teatru românesc, luam note mari la examene.

Știm cât de mult vă mândriți că ați fost elevul domnului profesor Ion Finteșteanu. Cum s-a reflectat acest aspect în cariera ce avea să urmeze?

Eram 500 de candidați pe 50 de locuri. Nu vă puteți imagina cât eram de emotiv, însă maestrul și asistenta de regie, Eva Pătrășcanu, au simțit că am o sensibilitate ieșită din comun și mi-au cultivat-o într-un scop benefic mie. Atunci când făceam comentarii sau eseuri, aveam obiceiul de a le face ca un artist-interpret, nu ca un filolog. Maestrul a apreciat modul în care abordam subiectele și pe la sfârșitul anului trei de facultate mi-a zis că mă așteaptă după-masă la dânsul. Eu am înlemnit. M-am dus cu niște flori ieftine, căci atât îmi permiteam în vremea studenției. Îmi amintesc că mi-a spus să nu îi mai aduc flori data viitoare. M-a remarcat dintre colegi și a dorit să mă învețe să duc flacăra mai departe. Și din clipa aceea, am început să lucrez cu el și să învăț pedagogia actoricească. M-a învățat mesteșugul de a îl învăța pe altul. A observat că sunt un tip analitic. Am fost bine pregătit de maestrul meu. Eu eram un copil sărac, cârpit, mâncam la cantină, dar nu-mi păsa! Atunci când am simțit că maestrul mă apreciază, dintr-o dată, mi-am făcut curaj. Am terminat facultatea cu trei roluri principale: Claudiu – un fel de Romeo in miniatură(„Mult zgomot pentru nimic”), Oreste(„Electra” lui Sofocle) și Făt-Frumos de Horia Furtună. Apoi, nu am refuzat niciun spectacol.

Care sunt ingredientele pentru a atinge excelența într-un domeniu?

Muncă foarte multă și lupta pentru a te perfecționa. Este o meserie care nu se termină niciodată. În clipa în care spui că ești grozav, atunci începi să o iei în jos. Principiul acesta mi-a fost cultivat de maestru: să fiți nemultumiți toată viața, dar nu distructiv, ci constructiv în cariera voastră. Dupa ce ați făcut un rol, să îl analizați fără milă! Eu eram supărat după fiecare spectacol, deși toată lumea mă aprecia.


Radu Popescu: „Eu eram un copil sărac, cârpit, mâncam la cantină, dar nu-mi păsa!”


Redactor: Mona Lisa

Editor: Mona Lisa

Foto: arhivă personală Radu Popescu


logo12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri ca acesta: