Picat din cer

pinion-365523_1280

Domnule D., tu oare ești picat din cer?
Din ochi îți curge doar mister…

În pântecele-ți reci
porți nori sfioși și parțiali
ce n-au puterea de-a se naște
fără căldura ce-o eman.

Să-mi multumești pentru puțin…
Tu, nor umil!
Eu – cer senin.

Domnule D., tu oare ai picat din cer?!

Păreai sub punct de saturație
și eu stagnasem din dospiri.
Mărețe aripi îți creșteau divin,
iar mâinile-mi orbeau de albul
plin.

Să-ți mulțumesc pentru un spectru…
Eu, norul viu!
Tu – cer senin.

Mă camuflam în praf
interplanetar,
să încarc erodarea
țesută din însăți neștiința
unui pseudo-actor
absurd
ce a decis să moară-n duble
într-o dramatică prezență
ce surprindea doar un fad
gând.

Să-mi mulțumești pentru acum…
Tu, nor altcum!
Eu – cer senin.

În ochii tăi dansa un Soare
ce-mi părea de-a dreptul
îmbrăcat extravagant
în spumă de mare.

Ne-am întâlnit la linia orizontului,
habar nu am de-ți amintești!
Și mâna ta mă prinse strâns,
iar eu, șoptind adânc, ți-am spus:
Tu, muză de atins latent!
Eu – nemuritor pământ
ce-ți sunt.

Să-ți mulțumesc pentru întreg…
Eu, doar a ta!
Tu – veșnic muza mea.

Domnule D., tu oare ai picat din cer
sau ești sublimul efemer?

Tu ești prea mult.
Eu prea păcat…


Picat din cer (08 Iulie 2015, Volumul de poezii Domnului D. cu cealaltă aripă)


by Mona Lisa 


logo12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri ca acesta: