Între Iisus și Marx…

maxresdefault

Richard Wurmbrand –  pastor luteran. Născut într-o familie de evrei, în 1909, la București, atras încă din perioada adolescenței de comunism, urmând școala politică la Moscova, abandonând într-un final orientarea comunistă și convertindu-se la creștinism. A petrecut peste 14 ani în închisoare, continuând să țină predici și să lupte pentru drepturile creștinilor din întreaga lume. Cu toate că nu era teolog de profesie, cărțile sale sunt mărturii vii ale atrocităților comunismului – atrocități la care sunt supuși creștinii din țările comuniste.  Moare în 2001, în Statele Unite ale Americii.

În scrierile lui Wurmbrand despre Marx, vom găsi adesea referiri la hoax-ul arhicunoscut și trâmbițat, acela ca „Marx și Engels au fost niște vizionari plini de compasiune, doi filozofi ce și-au dorit bunăstarea poporului”. În realitate, Marx și Engels au fost departe de a fi săraci, ambii crescând în familii deosebit de înstărite, dar având inteligența de a specula această idee, urmărind, chiar de la început, utopia anticreștină.  S-au concentrat pe celebra sintagmă arhivehiculată în cercul lor intim: „Putere politică în umbra seductivă a campaniei:  Socialismul, Răspuns al Tuturor Nevoilor Poporului”.

Ca și în zilele noastre, această transformare socialist/comunistă a avut „nevoie” de o criză și de un scop pentru a putea capta atenția publică și generarea momentului necesar. Sowell a sumarizat în „Este realitatea opțională?”: „Preocuparea pentru controlul maselor prin idei de extremă stânga a fost totdeauna principala prerogativă a copiilor provenind din familii bogate, ce au la dispoziție logistică și mijloacele necesare acestui proiect”. Marx și Engels nu s-au abătut nici ei, câtuși de puțin, de la această regulă, iar rezultatul… il cunoaștem. Thomas Sowell conchide prin: „Ideea că socialismul ar fi o mișcare creată spre beneficiul clasei muncitoare este o tâmpenie monstruoasă”.

Evident, Sowell are dreptate. Este de neconceput să distrugi valorile religioase ale unui popor pe altarul controlului maselor, afirmând în egală măsură ca această ideologie este făcută pentru binele său. Asta a făcut comunismul, de la începuturile sale până astăzi, ajungând la punctul paroxistic ce i-a făcut pe foarte mulți gânditori postbelici să afirme cu tarie faptul că „socialismul a fost creat și trimis pe pămant de Satan”.

Acestă idee este totuși una mult prea facilă pentru a putea fi luată în considerație. Este adevărat, pentru a putea controla o entitate, este necesară demolarea crezului ei în cea mai înaltă și respectată autoritate pe care aceasta o are. Nu este vorba de Satan aici la modul propriu-zis, ci doar de un calcul cinic cu un puternic impact psihologic. Din motive lesne de înțeles, cel care controlează dorește să fie singurul punct fix de sprijin palpabil, astfel încât absolut orice concurență (fie ea chiar și la nivel spiritual) este nefastă planului său. Dar totuși, călătoria pe această școală de gândire este un drum lung și anevoios, ce cu greu stă în picioare la o analiză mai serioasă.
Paradoxul fascinant este că tocmai segmentul căruia planul comunist anticreștin i s-a adresat, a fost și cel „înzestrat” cu maximum de reticență vis-a-vis de argumente ce combat o existență Divină. Al doilea paradox ar fi că acest plan a funcționat. Ați încercat vreodată să purtați cu tanti Geta din comuna Galiciuica o discuție cu o oarecare conotație teologică? Discuția va suna cam în felul acesta:

 „-Tanti Geta, crezi în Dumnezeu?
– Cred maică, cum să nu cred.
– Pai de ce, tanti Geta, l-ai vazut mata?
– Nu l-am văzut, dar a zis părintele că e acolo sus și se uită la noi să vadă dacă facem rele.
– Pai și părintele de unde știe? L-a văzut dumnealui?
Aici tanti Geta tace. După ceva timp în care cască gura, râde și spune:
– Nu stiu maică, nu m-am gandit la asta. Io mă duc la ale mele acum, am treabă. Da’ să știi că există!”

 

Orice discuție ulterioară pe acest subiect va fi inutilă, până la punctul în care tanti Geta te va evita, considerând că nu ești un bun creștin, drept urmare un om cu care ea nu vrea să aibă de-a face. La prima vedere este imposibil să găsești o soluție prin care să o faci pe tanti Geta să își pună întrebări cu privire la Divinitate. Dar…
Greșit. O poți face… și încă ușor! În momentul în care ea nu are ce să pună pe masă și te duci la poarta ei cu 1 sticla de ulei și 1 pungă cu făină, totul se schimbă instantaneu:

 

„- Tanti Geta, am și eu o întrebare.
– Spune maică.
– Tanti Geta, mata ai făcut rele?
– N-am făcut, maică. Am fost o muiere cuminte și ascultătoare, nu mi-am înșelat bărbatul, am muncit de m-am spetit…
– Și cu ce te-ai ales, tanti Geta?
– Cu nimic, maică. Bărbatul și copilul mi-a murit, sunt saracă lipită. Așa a vrut Dumnezeu…
– Dar uite că azi venirăm noi la mata, să-ți aducem cele de trebuință…
– Da, maică, mulțumesc frumos și să vă dea Dumnezeu sănătate!
– Hai, măi tanti Geta, că nu există niciun Dumnezeu, că daca ar exista, ai avea ce să pui pe masă, nu ți-ar fi murit bărbatul și copilul și n-ar fi fost nevoie să venim noi să-ți aducem plasa asta!

Tanti Geta dă cu parere de rău din cap:

– Așa e maică, nu există. Nu vă supărați, dar prin locurile astea așa ești învățat de mic…”

 

Dintr-o dată, totul devine negociabil. Cu 8 lei ai făcut-o pe tanti Geta să accepte viziunea ta, în speranța că vei veni și luna viitoare la ea. Sau măcar la anul. Ea deja e pregătită să accepte și să meargă pe ideea că Divinitatea este un hoax, daca îi iese și ei ceva. Ea înțelege că tu ețti împotriva religiei și, deși la prima vedere nu îi place, ajunge repede la concluzia că Dumnezeu nu îi dă de mâncare, dar tu poate îi vei da. EL îi zâmbește din icoana de deasupra buteliei, dar TU ești aici, acum, îi rezolvi problema. Partidul tău dintr-o dată iese învingător datorită instinctului de conservare ce își face simțită prezența.

Iacătă, realul motiv prin care comunismul a prins. Foamea. S-a găsit în noi îndeajuns de multă ură, durere și foamete încât să ne trădăm cel mai înalt crez în speranța unei vieți mai bune, nici pomeneală de Scaraoschi. Cumva, e trist că nici măcar n-a fost nevoie de el ca să se înfăptuiască aberația lui Marx și Engels…


Între Iisus și Marx…


Redactor: Andreea Mincă

Editor: Mona Lisa

Foto: arhiva personală Andreea Mincă


logo12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri ca acesta: