Viața pictorului Michelangelo – demnă de un film cu scene de duel, crimă, închisori și evadări

Michelangelo Merisi, poreclit „Caravaggio”, poate fi numit o personalitate remarcabilă în istoria artei. Multe date din viața lui sunt cunoscute, iar unele doar bănuite din cauza scrierilor târzii ale biografiei artistului. Totuși, creațiile sale dovedesc cu certitudine unicitatea talentului și începutul unei noi ere în arta picturii.

Michelangelo da Caravaggio s-a născut pe 29 septembrie 1571, în orășelul Caravaggio (în vecinătatea orașului Milano). Zona de unde se trage artistul era numită pe atunci „patria tâlharilor”, fiind o zonă ocolită de trecători. La o vârstă fragedă, Merisi a rămas fără tată. La scurt timp a decedat și mama lui. Astfel, el a fost nevoit să se stabilească undeva pentru a-și asigura hrana și adăpostul. Următorii ani din viață i-a petrecut pe lângă atelierul lui Simone Peterzano. Aici a avut șansa de a-și dezvolta abilitățile artistice și vocația. S-a dovedit a fi foarte priceput. Michelangelo a avut rezultate neașteptat de bune la anatomie, pictura pe ulei și fresce. Talentul lui era promițător. Însă caracterul greoi, impulsivitatea și neînfricarea l-au împins periodic în noi și noi conflicte și dispute. Talentul lui Caravaggio era îndrăzneț și plin de convingere, însă era judecat pentru adevărul pe care îl căuta departe de idealism. Secolul din care făcea parte prefera scoaterea în evidență a perfecțiunii, mai ales în artă. Operele lui veneau cu o doză mare de naturalism. Tablourile lui erau prea pământești, uneori dure sau chiar percepute ca vulgare.

Înzestrat cu o imaginație irepresibilă și o tehnică de pictură complexă, complet nouă până la acel moment, Caravaggio a fost ca o pată de culoare îndrăzneață pentru artă. O rușine pentru marii critici, totodată o noutate demnă de urmat pentru artiștii tineri. El era rebelul artist ce a revoluționat pictura. Avea doar 27 ani când a acceptat patronajul cardinalului Del Monte, perioadă în care a dat lumii marele opere de artă: „Băiat cu un coș cu fructe” și „Tânără femeie cântând la lăută”. Tabloul din urmă e un obiect de discuție pentru criticii de artă, deschis și în zilele noastre. Întotdeauna există păreri pro și contra în stabilirea sexului personajului care emană o dualitate în acest sens. Trăsăturile sunt fie ale unei tinere, cu linii dure, deloc aristocratice, fața plină și buzele cărnoas, fie ale unui băiat ce emană o doză mai mare de feminitate și inocență, cu pielea fină, mâinile subțiri și degetele alungite. Acest tablou a fost printre primele în care artistul a aplicat tehnica sa nouă, oferind obiectelor și subiecților din imagine o luminozitate aurie, pe un fond întunecat, aproape negru. Un fond slab accesibil ochiului, ajungând să dispară complet în întuneric. Tehnica a fost extrem de îndrăgită de pictorii ce l-au urmat.

O bună perioadă din viață, Michelangelo a pictat biserici, capele și icoane ale sfinților. O parte din lucrările sale erau refuzate de clienți. Acestea reflectau latura lumească, naturalizând personajele sfinte, dându-le chipuri de oameni de rând. Un mare scandal a fost provocat de tabloul ce reprezintă icoana Maicii Domnului. Se spune că muza sa pentru această pictură a fost o prostituată dintr-un cartier famat. În lupta pentru ideile sale inovatoare, nedorite la acel moment, Caravaggio a intrat în mari neplăceri cu alți pictori, ajungându-se la dueluri. A fost acuzat de mai multe crime, fiind nevoit să ducă o viață de fugar.  Michelangelo Merisi a fost un mare geniu independent, însă independența l-a costat. În astfel de momente, când își găsea liniștea, avea noi valuri de expansiune. Participa cu lucrările sale la expoziții de succes. Datorită calităților impresionante ale picturilor, acestea erau acoperite cu postav verde închis pentru ca vizitatorii să vadă mai întâi celelalte exponate, cunoscându-se impactul pe care îl vor avea tablourile lui. Mereu impresiona prin adevărul nemascat și transpunerea pe pânză a defectelor umane.

Ca și oricare alt geniu, artistul nu a fost înțeles și nici apreciat îndeajuns. Spre deosebire de faimozitatea operelor sale, viața sa a fost slab cunoscută. Acesta a fost un prilej bun pentru avangardiștii ce l-au succedat să adauge la biografia lui multe amănunte picante cu referire la frenezia religioasă, sexualitate, fiind considerat dependent de patronaj. În anul 1610, pe data de 18 iulie, moare în drum spre Roma, încercând să ajungă la Papa să ceară grațiere pentru anularea acuzațiilor. A murit răpus de malarie, însă și slăbit din cauza unei răni primite într-un alt duel. Data morții poate să apară diferită, acest fapt datorându-se calendarului Gregorian impus de lege, dar nefolosit de marea majoritate. 

Viața pictorului Michelangelo da Caravaggio e pe deplin demnă de un film în care expansiunea e împletită cu scene periodice de duel, închisori și evadări, urmate de rătăciri prin toate colțurile Italiei. Operele lui se găsesc în diferite muzee ale lumii sau îmbogățesc colecțiile personale ale marilor cunoscători de artă.

DSC_0351


Viața pictorului Michelangelo – demnă de un film cu scene de duel, crimă, închisori și evadări


Redactor: Inna Manu

Editor: Mona Lisa

Foto: Oprea Ovidiu


logo12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri ca acesta: