Despre îndobitocirea simțului matern. Mame cu normă întreagă pe facebook

47b3ec1d5b7f58c4631d91b8d9b573cdÎn ultima vreme, îmi e din ce în ce mai greu să nu observ cum anumite cunoștințe din jurul meu au mari probleme în a înțelege conceptul de bune maniere, în special tinerii părinți. Pentru că (și din păcate!) se pare că odată devenit părinte, începi să îți cam pierzi din rațiunea și logica pe care le-ai avut până în acel moment și începi să te comporți brusc într-un mod ce ar putea fi ușor calificat drept retardat, mod ce nu are sens decât pentru tine și eventual (ca să fiu elegantă) pentru cei extrem de apropiați ție. Și uitându-mă pe internet, observ că este un fenomen de amploare și magnitudine gargantuană.

Deschizi Facebook-ul la cafea (doritoare să vezi ce se mai întâmpla în lume!) și îți apare instant poza unui bebeluș cu spume la gură și fața congestionată, ce tocmai a vomitat pasatul de biscuiți și banane făcut de către „buni”, înconjurat de 600 de like-uri și commenturi de genul „ce frumos e, e superb, seamană cu tine, etc, bla bla bla”. Dai și tu un like de politețe, lași un comment, dai refresh și pac, îți apare instant o altă poză sau filmuleț în care un alt bebeluș face pipi în grădină…

Evident, nu mă aștept să fiu catalogată drept altceva decât o babă fără suflet ce îi urăște pe cei mici și nu înțelege „profunzimea vieții”. Dar sincer, nu ar fi mai frumos dacă nu am mai fi bombardați zi și noapte cu incidente din astea sinistre ca cele descrise mai sus? Chiar trebuie musai să știu în ce lună este tânăra mamică, chiar trebuie să văd la cafea fotografia uterului gestant cu embrionul aferent? Iar pentru amatorii de senzații tari, există grupuri private cu poze, filmulețe și texte specifice. Doar un gând răzleț, așa…

Dar înainte de a ajunge să fiu catalogată drept „monstrul fără suflet” (nu că aș avea vreo șansă să mă disculp!), îmi permit să vă spun că am ajuns în situația de a cunoaște mai multe despre ce se întâmplă în viețile piticilor cunoștințelor de pe internet, decât despre nepoții și nepoatele mele, și asta numai din update-urile făcute cu stoicism și înverșunare maximă de către tinerii părinți pasionați de fenomenul Facebook. Și existând și reversul medaliei, am de asemenea tone de cunoștințe și prieteni care se plâng în fiecare zi de acest bombardament diabolic, fiind deosebit de frustrați că bunul simț nu îi lasă să ia atitudine. Citez:

„Vai… iar posta nebuna de X poze cu copilul. Vreo 15 de data asta… Ia zi, că tu te pricepi, cum fac să nu-mi mai apară?!”

Astăzi, de exemplu, cineva din lista mea a postat o poză cu copilul ce aparent este bolnav de „limbricuți”. Cu o mare stăpânire de sine, m-am înfranat să postez un comment și l-am tastat doar în sinea mea: „NU-MI PASĂ, BĂ! Te-am văzut de trei ori în viață, nu te-ai lăsat până nu am sfârșit în lista ta, iar acum ai început bombardamentul. Ce te face să crezi că mă doare la mai puțin de 5 metri în spate de ce i se plimbă plodului tau prin instestine?” M-am abținut. Cu greu.

În urmă cu două zile, am primit ultimul update de la o altă tânăra viitoare mămică, ce cu o precizie absolut diabolică își ține întreaga listă la curent cu toate controalele ginecologice, cu sexul copilului și cu numaratoarea inversă până la următorul ecograf. Citez: „Îmi pare rău, prieteni, bebe s-a zvârcolit în burtică și nu am putut să prind o poză destul de clară, revin vineri dimineața la 10:30 după următorul eco!”

În loc de epilog

Din păcate ceea ce tânăra mămică nu a priceput defel este că, deși noi – prietenii domniei sale ne bucurăm (cât și cum putem), căci își realizează visul de a deveni părinte (și, sincer, nu îi dorim decât tot binele din lume și fericirea „a mai maximă, fără număr, fără număr”), ea este singura plină de încântare atunci când vine vorba despre detaliile odraslei sale, în utero și prenatal. Noi, restul muritorilor, vom reacționa cu „Oh, e minunat!”, acesta fiind modus operandi-ul bunei-cuviințe. Conceperea, nașterea și creșterea unui copil este un proces atât de personal, încât m-aș hazarda să spun că nimeni altcineva nu poate să îl găsească interesant dacă nu i se întâmplă lui însuși. E vorba doar de gandirea evident alterată a unora ce au impresia ca daca ei simt ceva, e musai necesar sa simtim acelasi lucru cu totii, o gandire rudimentara, deficitara si total neadaptata la realitate, egocentrica si… ingrozitor de redusa.

Si daca tot am scris chestia asta, hai sa o dam pe fata: Facebook-ul vostru e AL VOSTRU si suntem prieteni cu voi pentru ca fie va placem sau ca ne-a fost rusine sa nu va aceptam cererea de prietenie. Da, suntem la curent cu faptul ca odraslele voastre sunt parti majore din viata voastra, dar in egala masura trebuie sa realizati ca nu au nici cea mai mica legatura cu noi. Si am aprecia daca la poza voastra de profil ar fi persoana voastra in continuare si daca ati posta mai mult cu ce faceti voi, nu cu “minunata zi in care Florinel s-a vindecat de diaree”. Iar daca aceste reguli de buna cuvinta nu functioneaza pentru voi, atunci poate ca e timpul sa luati o pauza de vreo 10 ani de Facebook si sa reveniti atunci cand “genialul” copil va fi in stare sa va supravegheze activitatea pe internet…


Despre îndobitocirea simțului matern. Mame cu normă întreagă pe facebook


Redactor: Andreea Mincă

Editor: Mona Lisa

Foto: pinterest.com


logo12

2 Responses

  1. Dragoș Ivan spune:

    Interesant și instructiv….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri ca acesta: