Avea ceva dumnezeiesc

adler-694862_1280

Avea o privire concupiscentă
sub care fremătam absurd,
căci geamătul urla în suflet…
Pe noi purtam doar fad cuvânt.

În ochi i se juca un Soare
ce-a răsărit, privind mirat,
apusul ce dormea și ziua
pe chipul meu prea tulburat.

Avea ceva din seva plantei
și mă hrănea cu verde glas,
ceva din florile de mac
sau strop de rouă alintat.

Eu mă priveam ca mărginire
în doruri de apartenență
și nu știam că nemurirea
e-n ochii lui din abundență.

Eu mă priveam ca timp uscat
în nocturnele angoase
și nu știam că ochii lui
purtau nemărginiri frumoase.

Avea ceva din dimineață,
ceva din umbra mea măreață.
Purta un cer pe umeri grei
și-n suflet ținea strâns
pământ din ochii mei.

El se-mbrăca cu trupul cald
și se-ncălța cu drumul meu.

Purta umil o eleganță
învăluită în mister
și-n urma sa călcam pe pași
ce mă duceau la cavaler.

Avea ceva dumnezeiesc,
ceva din setea mea de rai…

Avea un colț de infinit
și-același vis absurd umbrit
de un apus mai aiurit
ce-a răsărit întârziat
În azi.


Avea ceva dumnezeiesc (Volumul de poezii Domnului D. cu cealaltă aripă)


by Mona Lisa 


logo12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri ca acesta: