Arta

DSC_0495

Omul a fost creat ca să creeze și el la rândul lui. Împins de ideile mereu tot mai altfel, de sentimentele profunde și emoțiile tot mai colorate, omul a simțit nevoia să le facă cunoscute. Creativitatea lui a început să îmbrace diferite forme. Modul de exprimare, pe lângă cuvântul rostit, devenind și: cuvântul scris, sunetul, culoarea, plasticitatea corpului, lumina, materialele din natură, etc. A luat naștere ARTA. Nu erau reguli. Pe acest tărâm intrai și te făceai înțeles, nu-ți păsa dacă faci parte sau nu dintr-un domeniu și nici nu te împiedicai de bariere. Îți redai sentimentele și atât. Cu timpul, datorită personajelor importante din istoria artei, s-au delimitat criteria care făceau deosebire între stiluri, domenii, moduri de acces. Dar aceste reguli au dat naștere excepțiilor.

Arta, pentru cei care o simt și o trăiesc, nu este o regulă a istoriei, ci este un prilej de a scrie istoria. Arta nu ne limitează. Creativitatea și dorința de exprimare și împărtășire a frumosului din noi, este individuală sau cel puțin așa ar trebui să fie. Datele istorice sau chiar preistorice, s-au bazat mult pe arta vizuală, pe exponatele neprețuite, vechi de mii și mii de ani. Arta s-a născut odată cu omul. Orice om este un artist, fiecare dintre noi am făcut artă: fie am decorat o casă, am pictat ceva, am modelat, am creat o schiță sau chiar am construit, am jucat un rol(cu sau fără voia noastră), am cântat, am scris frumos un gând, am făcut o fotografie, am gătit, am cusut, am creat un site, am dansat, am compus o felicitare sau multe altele. Mai puțin contează cum am reflectat viața și trăirile noastre prin cuvinte, culori, forme sau imagini sau cum am inventat o altă formă de exteriorizare. Odată ce ne-am materializat creativitatea și spontaneitatea, înseamnă că am fost și suntem parte din artă.

Arta și stilurile ei au suferit schimbări în timp. În fond, arta a rămas aceeași ca și noțiune și sens. Simțul conservator ne îndeamnă să renegăm din fașă devierile artei postmoderniste, cu toate că nu e cea mai bună decizie. Omul antic era caracterizat de arta antică. Omul modern și contemporan nu are nevoie de limite, sau dacă are nevoie de ea la același nivel. Fotografia, radioul, televiziunea online și toată mass media au depășit genurile clasice. Tot ceea ce este nou astăzi, mâine va fi istorie. O istorie ce ne va caracteriza ca neam, cultură și artă. Arta ne ajută să ne descoperim, să ne înțelegem și chiar să ne vindecăm.

În perioada 1931-1944, pictorul englez Adrian Hill, fiind bolnav și internat într-un sanatoriu, a simțit nevoia să picteze, deși era imobilizat la pat. După ce a dat viață mai multor tablouri, a început să se simtă mai bine. A insuflat această dorință și cale de vindecare și altor pacienți. La fel ca și în cazul lui, starea celorlalți pacienți s-a îmbunătățit. Doctorii au confirmat acest lucru. Abia după un deceniu, în 1950, în Statele Unite, a fost recunoscută terapia prin artă (art therapy). De-a lungul timpului, arta a fost folosită și pentru terapia de reintegrare în penitenciarele lumii. Până în prezent, această formă de exprimare este aplicată ca metodă terapeutică pentru diferite afecțiuni, în special afecțiuni psihice sau în psiho-patologie.

Obiectele, culorile, formele din jurul nostru, felul în care vorbim, totul face parte din artă. Însăși viața implică o artă: arta de a trăi. Omul dă viață artei, arta ține în viață istoria. Arta a fost și a rămas un fenomen complex, un amalgam al tuturor sclipirilor creativității noastre, o energie ce a fost materializată.


Arta


Redactor: Inna Manu

Editor: Mona Lisa

Foto: Octavian Liviu Vasile

Ilustrație: Ana Bănică


logo12

1 Response

  1. Wishwell Clara spune:

    Interesant articolul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri ca acesta: