Eșecurile și cauzele lor

  • Cauza esecurilor noastre
  • cauza-esecurilor-noastre 2

Pentru a porni la luptă, hai să delimităm adversarii şi ascunzătoarea:
1. INERŢIA
2. MOTIVAREA INSUFICIENTĂ
3. PROPRIA VOINŢĂ

Ce credem fiecare despre noi atunci când se întâmplă să o dăm în bară, din nou şi din nou? Cu siguranţă ne urmăreşte un sentiment de frustrare. Ne reproşăm lipsa de voinţă şi disciplină. Drept urmare, pentru a ne izbăvi de această tortură, preferăm să ne deconectăm, să ne convingem că e bine aşa cum e, nefăcând altceva decât să evaporăm încă o intenţie productivă.

Inerţia este tendinţa noastră de a rămâne în inactivitate/repaus sau de a reacţiona cu întârziere la factorii externi. Chiar dacă inerţia este considerată o stare fiziologică a creierului menită să ne ţină într-o stare psihică balansată, tot ea, inerţia, reprezintă: UN MECANISM PUTERNIC DE AUTOSABOTAJ. Noi suntem cei care inventăm limitele peste care nu putem trece. Te înghite rutina, aceleaşi treburi zilnice, eşti conştient şi vrei să schimbi ceva, dar intervine inerţia care te convinge de contrariul. Am auzit diverse păreri cu privire la autosabotaj. Pentru unii, acesta reprezintă rezistenţa corpului în cazul situaţiilor de neprevăzut. Nu sunt de acord! Rezistenţa fizică şi psihică este rezultatul pentru care stârnim tot acest tărăboi, este rezultatul la care trebuie să ajungem, înfruntându-ne pe noi înşine şi propriile slăbiciuni. Deci autosabotajul este frâna de mână în drum spre reuşite. Acest mecanism nu permite infiltrarea a nimic nou din exterior, aşa este programat. Reiese că trebuie sa spunem „adio” încercărilor de a respecta un regim, de a ne lasa de fumat sau de alte dependenţe. E corect să renunţi la posibilităţile de a creşte: spiritual, intelectual, financiar, social, doar pentru că refuzi să delimitezi cauza nereuşitelor? Eu zic că nu. Dacă reuşim să delimităm şi să înlăturăm cauza, va surveni şi un alt efect, cel aşteptat.

Nimeni nu vorbeşte de lipsa motivării. La început, de regulă, suntem motivaţi fie de o ştire, fie de o imagine ce ne impresionează. În timp, această imagine se șterge, nu mai e atât de clară și se diminuează. Dorinţa noastră dispare sau este foarte mică. Inerţia(cu care ne-am luptat la punctul 1.) face ce ştie ea mai bine. Şi de parcă nu era destul, intervine ultimul factor, poate cel mai de temut şi greu de înfruntat: propria voință.

Lipsa voinţei poate fi definită ca cel mai insidios motiv al eşecurilor tale. Recurgerea la voinţă înseamnă depăşirea punctelor 1. şi 2. Dar ai în faţa ta un adversar de temut. Ne e ciudă când ne gândim că tot noi îl alimentăm… Doborârea voinţei, care la acest nivel nu mai e voinţa binefăcătoare, ci voinţa de a lasa totul baltă, ar însemna să scormoniţi în subconştient şi să scoateţi afară o altă voinţă. Să o numim „productivă”. E necesar să o alimentezi cu reuşitele din lupta cu subiecţii punctelor 1. şi 2., şi să o creşti mai mare decât pe pseudo-voinţa pe care o numim „lene”. Vei stârni rafale în propriul EU, vei crea tensiuni în corp și disconfort fizic. E doar rodul imaginaţiei tale. Încetează să începi de la „o luni”, de ce nu începi acum? Apelul la voinţă nu este o capcană, este doar o ultimă treaptă până la reuşită.


Eșecurile și cauzele lor


Redactor: Inna Manu

Editor: Inna Manu

Foto: Octavian Liviu Vasile


logo12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

%d blogeri ca acesta: